Gata, am luat masuri. Am zis sa trec la fapte, pentru ca am tot vorbit despre ce inseamna psihoterapia, dar simt nevoia sa ramana si undeva scris. Dragi oameni, prieteni, colegi, cunostinte si tot asa, haideti sa vedem ce inseamna mersul la psihoterapie. In felul acesta nu vom mai trage concluzii pripite cand cineva ne povesteste despre asta, iar speranta mea MARE este sa nu mai punem eticheta de nebun pe fruntea persoanei respective.
- Psihoterapia este diferita de psihiatrie, psihiatria este o forma de evaluare si tratare a bolilor psihice. Psihoterapia este ca o medicina a sufletului. Cu ajutorul psihoterapiei ne dezvoltam, ne cunoastem mai bine, suntem in contact mai mult cu ce simtim si gandim si devenim mai prezenti in vietile noastre.
- La psihoterapie in mare parte vin persoanele intelectuale, dornice sa fie mai echilibrate in planul: corp-minte-spirit.
- “Eu nu am nevoie de psihoterapie” – ca idee, va dau un exemplu de problema pe care o avem cam toti, impactul parintilor care nu au fost perfecti, ceea ce inseamna ca undeva, cu totii experimentam goluri emotionale si nevoi nesatisfacute. Este insa alegerea fiecaruia daca vrea sa traiasca in continuare cu ele sau sa treaca la next level.
- “Ma duc la terapie de curiozitate sau pentru ca vreau sa vad ce parere are psihologul despre mine” – personal, cred ca aceasta nevoie sa ne spuna psihologul ce crede despre noi este o dorinta de validare din partea unei “persoane avizate”. Daca ti-a zis terapeutul ca esti ok, atunci inseamna ca esti, nu? El se pricepe de treburi de genul. Despre curiozitate cred ca este un pretext.
- Cele mai intalnite probleme din terapie sunt: disfunctionalitati relationale, comunicare deficitara, anxietate, doliu, divort, atacuri de panica, insomnii, insatisfactie legata de viata sau alegeri personale, probleme la job, traume, dependente, cautarea fericirii, etc. Suna destul de comun nu? Tu ai intalnit in viata ta motive de genul?
- Psihoterapeutul trebuie sa fie un intepat serios si cu ochelari, care sa stie tot si sa ne spuna exact ce sa facem pentru a ne rezolva problemele. Va spun ca ma lovesc de mentalitatea “esti tanara, nu stii nimic”, insa in meseria asta e putin diferit. Prejudecata cu varsta, experienta si imbracamintea office nu prea are ce sa caute aici. Avem si noi un cod deontologic si trebuie sa il urmam, insa acesta nu spune ca nu putem sa purtam blugi rupti. Eu sunt si tanara, ma mai imbrac uneori ca un mic rebel, poate am si o suvita colorata in par, insa aceasta este doar o parte a personalitatii mele, pot sa fiu si profi, sa stiu ce vorbesc, sa fac terapie si sa lucrez cu oameni.
Haideti ca incep sa scriu despre prejudecati legate de terapie si despre asta vreau sa fac un intreg articol pentru ca sunt multeeeee RAUUUU! Ce pot eu sa va garantez este ca nu trebuie sa ai o problema grava psihica si sa fii nebun ca sa ajungi intr-un cabinet. De fapt, cred ca este cea mai buna investitie pe care o poate face un om pentru el si pentru fericirea lui. Cheltuim bani pe toate inutilitatile si stam cu niste probleme asa pana cand nu se mai poate si nu facem nimic. Cred ca prostia oamenilor este ca nu constientizeaza ca platesc o sedinta de terapie in primul rand pentru ei, nu pentru terapeut. Terapeutul daca este bun, va face tot procesul pentru clientul lui, pentru ca el trebuie sa fie pe primul loc dupa ce i-a calcat pragul.
Concluzia serii: mersul la psihoterapeut nu este pentru nebuni, aceasta este o prejudecata provenita din lipsa de cultura. Multumesc!
Simona Preda 
