Una dintre curiozitatile ce mi-au pus mintea la treaba pana acum a fost alegerea pe care o facem in cuplu. De ce ne indragostim de anumite persoane si de altele nu? De ce simtim uneori in cateva clipe ca un om este potrivit pentru noi? De ce avem acelasi tipar de iubiti/iubite? Cu cine din viata noastra seamana persoanele iubite? Am facut o lista cu principalele mecanisme puse in functiune de inconstient in momentul in care alegem cui ii daruim dragostea:

1. Asemanarea partenerului cu parintele de sex opus. Acest controversat subiect este foarte prezent in zilele noastre. Nu te-ai intrebat niciodata de ce prietenul tau are ceva caracteristici ale tatalui sau a mamei tale? Se intampla pentru ca exista numitul complex Oedip prin care suntem intr-o goana continua dupa dragostea parintilor. In primii ani de viata copilul primeste afectiune din partea lor si isi doreste asta pe tot parcursul vietii. Una dintre nevoile fundamentale ale noastre este nevoia de afectiune. Astfel, in momentul in care alegem un partener, de fapt proiectam trasaturile persoanelor model din copilarie incercand sa recuperam dragostea lor. Se poate proiecta si parintele de acelasi sex. Depinde din partea cui a lipsit atentia.

2. Jucam un scenariu de viata ce se repeta in toate relatiile. Scenariul de viata este dobandit si din familie, in general copilul joaca scenariul transmis de mama si observat in familie. Un alt ingredient este experienta vietii. In functie de ce ni se intampla timpuriu, alcatuim o poveste care ne face sa ne simtim confortabil. Atentie! Nu este nevoie ca povestea sa fie pozitiva pentru a ne simti bine cu ea. Uneori suntem prinsi in actiuni toxice si continuam sa le facem pentru ca sunt cunoscute, fapt ce ofera previzibilitate. Nu vi s-a intamplat sa aveti parte de ceva bun si sa nu stiti de ce reactionati anxios sau va e teama? Frica apare din lipsa de cunoscut.
O metoda prin care va puteti afla scenariul de viata ar fi sa va ganditi la povestea preferata din copilarie, sau filmul/cartea ce v-a marcat. Apoi incercati sa identificati personajul preferat din ea. Cum este el? Ce i se intampla? Ce valori are?

3. Cum este cu inconstientul? Exista un camp energetic ce armonizeaza perfect mediul astfel incat sa ne ajute sa perpetuam scenariile. Vizual, imaginati-va cum intrati in club si deasupra capului fiecarei persoane este cate o sageata. Privirile se intersecteaza, sagetile se intreapta una catre cealalta si tintesc. Cunoastem oameni care fie seamana cu noi, fie cu fosti iubiti, fie pur si simpul se potrivesc in desfasurarea actiunii. Acest camp ajuta ca lucrurile se sa intample, din acest motiv ne alegem unul pe celalat. Ti s-a intamplat sa iesi si sa stai de vorba doar cu anumiti oameni care sa aiba cate ceva in comun, in timp ce prietena ta face la fel? De ce ea a ales sau a fost aleasa de o persoana care se comporta cunoscut? In situatiile de genul se aplica foarte bine cunscuta sintagma: “Parca ne stim de o viata!”

4. Satisfacerea nevoilor prin persoana de langa noi. Nevoile sunt varinate in functie de subiectele abordate anterior. Pot fi de confirmare, validare, afectiune, atentie, libertate, provocare, dependenta, compasiune, oglindire, sprijin, comunicare, etc. De aceea in cuplu exista asteptari. Asteptari pe care nu toti le cunoastem, iar in absolut toate cazurile asteptarile trebuie spuse. Exista prejudecata “trebuia sa isi dea seama”. Pur si simplu este nesanatos sa gandim asa si ne aduce nefericire. Avem nevoie ca in fiecare zi sa auzim “te iubesc”? Spunem partenerului nostru ca ne dorim asta, procedam ca si cum am negocia un contract. Daca nevoile lui accepta nevoile noastre si invers este posibil sa avem o relatie ok. Daca avem asteptari si nu le comunicam, ne frustram de fiecare data ca nu sunt implinite, reprosam, ne razbunam, le strangem si trageti concluzia in privinta finalului.

5. Nu exista constientizare fara suferinta. Vreau sa inchei articolul prin a preciza ca lucrurile pe care le descoperiti despre voi sunt greu de digerat. asta pentru ca nu exista parinti perfecti, nu exista relatii unde doar constientul sa fie implicat pentru ca inconstientul este mult mai larg in psihicul nostru. Privirea critică asupra noastra şi asupra propriului destin ne oferă prilejul de a ne cunoaşte felul de a fi. Dar cunoaşterea acestor lucruri nu vine de la sine. Această cunoaştere nu se obţine decît cu preţul unor mari zguduiri. Le descoperiti, le integrati, le traiti si dezvoltarea vine de la sine, beneficiati de relatii mai bune si probabil mai fericite.

Until next time…                                 #stayperfectlyimperfect!