Adesea ma simt amuzata cand ma intreaba oamenii daca sunt singura. Imi amintesc un episod din Sex and The City si “mila” fetelor combinate sau casatorite, fata de tabara celor single. Exista un soi de compasiune pentru aceasta eticheta, ca si cum in spatele ei se afla o problema. 

Am descoperit niste treburi foarte tari despre relatia de cuplu, despre ce se intampla in relatii si ce as vrea sa traiesc alaturi de un barbat. In principiu, in relatiile din viata noastra proiectam. Haideti sa intelegem putin ce inseamna o proiectie.

In familiie noastre au existat nevoi emotionale ce nu au fost satisfacute. Astfel noi ramanem cu goluri, fie din partea mamei, fie din partea tatalui. Mai tarziu, incercam sa le umplem, cautand in partenerul nostru ceea ce ne-a lipsit. Incercam sa corespundem cerintelor loc, sa facem pe plac, sa ii facem sa ne iubeasc asa cum am fi vrut sa fim iubiti la un moment dat. Afectiunea este o necesitate pe care fiecare om o are, de la nastere.

Concret, eu in relatii am proiectat-o uneori si pe mama, care este critica. Majoritatea fostilor mei iubiti au fost critici, eu incercand sa ii multumesc. De fapt, inconstient eu ii alegeam pentru a o multumi pe mama. Este si tata implicat, pentru ca el a fost principalul model masculin al vietii mele. Asadar, alegeam un om ce cucereste, domina, critica, viseaza, se distreaza, vorbeste mult, traieste intens, experimenteaza, este matur, paraseste usor, este instabil.

Bun, acum mi-am dat seama ce se intampla. Ce fac? Pai incerc sa imi raspund la nevoi, dar nu cu ajutorul unui barbat. Ma ajut fie prin analiza, prin citit, prin psihoterapie si multa, multa rabdare. Vreau sa ajung la performanta de a fi prezenta intr-o relatie pentru ca il vad cu adevarat pe omul respectiv. Vreau sa aleg pe cineva nu pentru ca am nevoie de el, ci pentru ca imi place si vreau sa il iubesc nu doar cand este intr-un anume fel, sau cand este usor de iubit.

Stiti ca poate oricine sa iubeasca un om usor de iubit, intrebarea este, il mai iubim si cand este greu de iubit? Cand nu este cum vrem noi, cand nu mai are aceleasi trasaturi pe care ne-am imaginat noi ca le are? Cand este slab, gras, suparat, furios, frustrat, ranit, etc?

Asa ca, sunt single si sunt fericita! Nu am nevoie de un alt om sa imi satisfaca nevoile pana nu reusesc sa mi le satisfac eu. Insa abia astept sa iubesc, sa iubesti e cool, dar sa o faci autentic e si mai cool. Ma gandesc sa scriu in curand despre diferenta dintre confuzia dintre fericire si implinire a lipsurilor afective.

Tu, esti pregatita pentru o relatie?

Location: Boutique du Pain
Photo Credits: Daniel Ene