Ma intreb cand spuneti despre un om ca va este prieten adevarat. Am auzit fel de fel de variante si definitii ale prieteniei. In lumea mea, aceasta relatie este una ce se bazeaza pe acceptare, maturitate si daruire. De fapt, cam asta inseamna iubirea. Prietenia adevarata ajungem sa o traim si cunoastem numai dupa ce reusim sa fim prieteni si sa ne iubim pe noi insine. Cum am putea altfel sa acceptam pe altcineva, daca nu reusim sa facem asta cu noi?
Am obosit sa aud in jur cum nu exista prieteni adevarati, nu poti avea incredere in nimeni, toti iti vor face rau mai devreme sau mai tarziu, cand e vorba de bani nu mai exista omenie, plus alte vorbe de “suflet amar”. Haideti sa nu ne mai limitam la victimizarile de genul si sa facem ceva. V-as propune sa va ganditi la urmatoarele:
1. Asumati-va responsabilitatea pentru tot ce vi se intampla. Cand spun pentru tot, ma refer la tot. Asumarea face parte din procesul de maturizare. Sa fii adult nu inseamna sa ai peste 18 ani, ci sa te comporti in conformitate cu varsta ta. Putem avea un adult de 20 de ani in relatie cu un copil de 50. Dupa ce reusim sa constinetizam ca viata noastra este alcatuita DOAR din alegerile noastre, vom respira mai usurati si ne vom trezi ca dupa un dus rece, dar necesar.
2. Tot ce ne deranjaza la altii, exista in noi. Nu vreau sa spun ca obligatoriu avem aceeasi caracteristica, insa, la un moment dat, fie a existat in viata noastra, fie ne este frica sa nu existe. Spre exemplu, daca pe mine ma deranjaza oamenii care se inrosesc la fata pentru ca sunt emotivi, este posibil fie sa fi fost si eu asa candva si sa ma fi afectat, fie imi este foarte teama sa nu fiu asa si resping ideea. Stati bine si ganditi-va la ce va deranjaza la prietenii vostri. Nu cumva si voi faceti la fel?
3. Toata lumea e rea. Se spune ca acceasi actiune repetata la nesfasit, care duce spre aceelasi rezultat, este definitia naivitatii/prostiei. Cand spunem ca toti sunt rai, ca toti sunt la fel, nu ar trebui oare sa ne gandim daca nu cumva si noi actionam la fel in toate situatiile, asteptandu-ne la un alt raspuns? Daca ni s-a intamplat sa imprumutam un prieten cu bani si nu ne-a inapoiat favorul, de ce o facem si a 100-a oara? Poate ne place sa ii resprosam, poate ne place sa ne victimizam si sa fim noi “aia buni si prosti”.
4. Prietenii iti accepta prietenii. Atunci cand declarati ca nu va place un om, nu incercati sa aruncati cu pietre in el pana nu va dati seama ca voi aveti un background psihologic diferit fata de al lui. Deci nu va supuneti prietenii la torturi si vorbe grele despre prietenii lor, pentru ca nu este fair. Daca va deranjaza sau va dauneaza, asumati-va ca asta are legatura cu voi si cu respectivul. Evitati sa va manipulati sau sa va convingeti apropiatii ca ar trebui sa termine relatiile cu oamenii care nu va plac.
5. Mi-ai promis si nu te-ai tinut de cuvant. Aici avem testul suprem. Ce ne facem cand un prieten ne-a promis ca face ceva pentru noi si nu se tine de cuvant? Mie mi s-a intamplat, sunt convinsa ca si voua. Este ok sa suferim, face parte din viata si nu ne iarta pe niciunul. Pentru mine este mai usor atunci cand imi dau seama ca nu are legatura cu mine o promisiune incalcata, ci cu prietenul care a incalcat-o. El atunci nu a avut cuvant, nu a depus un efort minim, nu a investit timp si efort in relatia noastra. Asta nu inseamna ca nu ma iubeste, ca nu exista relatie, sau ca nu va mai exista.
Ca tot a venit vorba de prieteni, va prezint cativa foarte draguti, alaturi de care am facut un shooting pentru a celebra ce credeti, prietenia! Iubiti-va si acceptati-va prietenii, bucurati-va pentru si de ei, investiti in relatia voastra, evitati sa va pierdeti timpul cu oamenii care nu va sunt pe plac! Ah, by the way, nu uitati sa simtiti si sa zambiti!
So, until next time… #stayperfectlyimperfect!
Photo credits: Bayar Ali










Simona Preda