Va imaginati cum este sa ai senzatia ca sub picioarele tale sunt sobolani? Sau cum este sa nu iti mai stii limitele, sa nu ai energie nici sa te ridici din pat sau sa te speli? Faceti un exercitiu si ganditi-va cum ar fi ca prietenii si familia sa nu va creada cand ii spuneti ca sunteti un inger sau alesul lui Dumnezeu, iar voi sa fiti siguri de asta pentru ca pur si simplu mintea voastra asta spune. Cum credeti ca este senzatia ca tot timpul cineva vrea sa va omoare?

Scriu articolul acesta ca urmare a multor vociferari si pareri auzite in ultimul timp, total eronate in privinta bolilor psihice. Sincer, am strans un bulgare de furie in mine din acest motiv. Nu mai am rabdare uneori sa inteleg de ce oamenii nu se documenteaza catusi de putin cand vine vorba de o parte atat de importanta a corpului: capul. Tratam bolile ce tin de functionalitatea creierului altfel, le condamnam, avem senzatia ca sunt un rasfat, le criticam si toate astea pentru ca tin mult de comportament. Comportament care este influentat de creier si procesele psihice. Un bolnav de diabet nu vede extraterestrii, nu se dezbraca pe strada, nu uita tot ce a facut acum o ora, nu este agresiv, nu se comporta ciudat. Amuzant, pwnreu ca atat schizofrenia cat si diabetul sunt boli organice doar ca afecteaza zone diferite ale corpului.

Am fost luni ca o conferinta despre Stigma organizata de agentia de publicitate Deci Se Poate pentru compania farmaceutica Janssen, despre tendinta oamenilor de a blama un bolnav de schizofrenie. Mi-a placut mult reintepretarea cuvantului fara litera g = STIMA. Puteti avea asa ceva pentru un om nebun?

Haideti va rog sa nu mai fim prosti. Sa nu ne dam cu presupusul fara sa stim. Sa nu condamnam medicii inainte sa aflam ce posibilitati le ofera statul. Sa ne comportam altfel, sa aflam backgroundul vietii unui om inainte sa aratam cu degetul spre el. Haideti sa fim mai indulgenti cu oamenii care sufera de astfel de boli pentru ca nu ei aleg asta. Nici ei nu sunt prea fericiti, asa ca neacceptarea lor si invinovatirea, ridiculizarea nu face altceva decat sa inrautateasca lucrurile.

Un prim pas ar fi sa aflam de exemplu ce este schizofrenia:

O afectiune complexa a creierului care afecteaza in acest moment 1% din populatia globului, inainte de varsta de 60 de ani. Nu s-a descoperit inca un tratament care sa o vindece, insa exista medicamentatie care ajuta bolnavii sa se reintegreze in societate si sa abia o viata mai usoara. In declansarea bolii actioneaza si factori genetici, dar si de mediu. Se manifesta prin: halucinatii, idei delirante, absenta emotionala, retragere sociala, lipsa de energie, apatie, depresie, insomnii, anxietate, scaderea apetitului alimentar, sentimente de vinovatie si inutilitate. Este o afectiune cronica si dureaza toata viata. Recomandat este tratamentul medicamentos combinat cu psihoterapita, psiho-educatia si cel mai important, sprijinul familiei si al prietenilor.

Va dau si niste cifre, in caz ca sunteti mai empirici: 

• 3,7 mil de pers. sufera de schizofrenie in Europa
• apare la 9% din pers. care au o ruda de gradul I cu aceasta boala
• 60-78% din pers. afectate de schizofrenie nu au loc de munca
• 1 din 5 pers. nu au adapost
• peste o treime se confrunta cu abuzul de substante
• 21 % dintre adulti nici nu au discutat despre optiunile terapeutice cu specialistii
• riscul de suicid este de 10 ori mai mare comparativ cu o pers. normala

Acestea sunt cateva opere ale bolnavilor de schizofrenie:

Pe site-ul www.schizofrenia.ro vei găsi informații verificate de medicii specialiști despre această afecțiune, iar aici: https://antistigma.schizofrenia.ro/ vei găsi două testimoniale video ale pacienților.  Sper ca am schimbat macar o parare, as fi multumita sa documentez si o singura persoana in privinta asta si sa contribui cu ceva. Multumesc.

So, until next time… #stayperfectlyimperfect!