Am dezbatut acest subiect de multe ori cu prietenii mei. Ideea intarziatului ne trezeste curiozitatea pentru ca in secolul vitezei, acest obicei devine din ce in ce mai prezent. Fie ca intarziem noi, fie ca suntem cei ce asteptam, comportamentul repetat are o baza mai profunda, pe care ar fi pacat sa nu o exploram.
In primul rand, am putea sa ne concentram pe NOI. Tot imi intalnesc privirea cu diverse articole generaliste ce nu fac altceva decat sa puna etichete. “Oamenii care intarzie sunt mai optimisti”, not really. Haideti sa renuntam la credintele limitative care ne incadreaza in tipare.
Un prim pas din punctul meu de vedere, ar fi sa ne punem cateva intrebari:
1. Fata de cine intarziem? Ce importanta au oamenii pe care ii facem sa ne astepte? Sunt toti la fel sau intarziem doar atunci cand ne vedem cu anumite cunostinte? Sunt prietenii nostri apropiati sau oameni pe care i-am cunoscut de curand?
Aceasta intrebare ne ajuta sa realizam daca exista repercursiuni ale intarziatului nostru. Poate suntem obisnuiti cu prietenii care nu ne mai taxeaza si s-au resemnat. Poate intarziem doar fata de oamenii pe care nu ii vedem prea des, astfel consideram ca nu este prea grav ce am facut.
2. Ce se intampla dupa ce am intarziat? Ce avem de castigat din asta?
Uneori, chiar si comportamentele negative ne aduc beneficii. Cum ar fi atentia. Cum ne simtim atunci cand ceilalti ne-au asteptat? Sunt EU importantul grupului, cel despre care toti incep sa vorbeasca atunci cand intra intr-o incapere? Sunt menajat de fiecare data sau exista dispute pe tema asta? Sunt apoi o victima a certurilor si reprosurilor?
Este util sa ne gandim in ce momente din trecutul nostru ni s-a mai intamplat sa facem acest lucru. Ce s-a intamplat atunci cu noi? Cine ne-a oferit mai multa atentie si cine nu ne-a oferit deloc?
3. Cum ne simtim cand intarziem?
Analizati ce se intampla in interiorul vostru atunci cand faceti asta. Cum este sa ajungem mai tarziu la o intalnire? Ne simtim rusinati? Amuzati? Ne gasim scuze?
Este foarte des intalnita posibilitatea de a ne autosabota. Ceva din noi nu vrea sa fie acolo.
4. Vrem sa le facem pe toate si avem senzatia ca este destul timp?
Intr-o zi daca am avea inca 4 agende, sigur le-am umple. Vrem sa facem cat mai multe lucruri, sa strangem cat mai mult. Dar, va intreb, aveti in fiecare zi un timp pe care vi-l dedicati voua? Un moment in care sa va constientizati starea, prezenta si sa va ganditi la persoana voastra? Uitam ca timpul curge, nu iarta pe nimeni. Asa ca, de ce sa nu alegem sa facem doar ce ne aduce o stare de bine?
5. Amanarea este demonul prezentului.
Cunosc amanarea foarte bine. Fac asta si dupa voi face si aia. Renunt uneori la ceva ce pot face Acum, pentru mai tarziu. Aici este foarte interesant de explorat. Pentru ca amanarea este ca un demon ce ne cucereste viata. Nu exista moment potrivit pentu a actiona, exista momentul prezent, pe care noi il facem sa fie potrivit. Totul depinde de prezent si actiunile noastre. Asa ca ne putem trezi ca am amanat sa iubim, sa radem, sa ne relaxam, sa mergem la o petrecere, sa facem abonament la sala, sa invatam ceva interesant, sa investim in noi, sa avem un hobby. Sau simplu, amanam cu 10 minute intalnirea, nu?
De fapt, atunci cand intarziem, intarziem in viata noastra, nu in a celorlalti.
6. Timpul cui este pretios?
M-am intalnit cu explicatia conform careia timpul celuilalt este pretios. Este adevarat, pentru tine este la fel de pretios cum este si timpul meu pentru mine. Nu are dreptul nimeni sa decida cine face ceva util si cine nu. Este alegerea fiecaruia sa isi fructifice timpul cum considera de cuviinta. Asa ca, interventia in viata altora cu pareri, nu este altceva decat nemultumirea fata de viata noastra. Nu putem vedea un par in ochii vecinului daca parul nu este si in ochiul nostru.
7. Cat respect iti ofer atunci cand ma astepti? Pe cine nu respect de fapt? Pe tine sau pe mine?
Dovada respectului reciproc are de-a face cu intarziatul. Cum spuneam si mai devreme, timpul tau este mai putin important decat timpul meu, deci tu esti mai putin important decat mine. In acest caz, cine iese castigator? Cel ce nu respecta? Nu. Pentru ca exact asa cum ne comportam cu altii, ne comportam si cu noi insine.
Sfaturile mele privind problema intarziatului ar fi urmatoarele: pune-ti aceste intrebari. Dupa, incearca sa fii cat mai realist cu timpul tau si sa nu mai tragi de el crezand ca poti face 5 chestii in 10 minute. Pleaca mai devreme putin. Analizeaza reactiile celor din jur si ce ai de pierdut. Gandeste-te ca un comportament repetat are ca rol definirea personalitatii tale, asa ca nu te identifica deja cu eticheta “celui care intarzie”. Nu mai trage de timp noaptea, fa lucruri ziua, asa iti vei da seama ca este cu adevarat important pentru tine.
Simona Preda 
