“Iubirea posesiva reprezinta o boala culturala in care o persoana se pierde pe sine in fata unui obiect al iubirii. Dorinta de a fi impreuna cu persoana iubita este atat de mare, inca adesea ne comportam irational. Treptat, incepem sa aratam ingrijorare fata de obiectul iubirii. Deseori, simtim anxietate, nebunie, depresie si lipsa de incredere in noi insine. ” (Brenda Schaeffer – Radacinile adictiei la iubire)
Sigur ca a vorbi despre dragoste este provocator. Am auzit multe definitii, convingeri si experiente pe marginea subiectului. Ceea ce ma intereseaza este problema dependentei de dragoste, care este imbracatata in mult romantism in zilele noastre si se depsiteaza destul de greu.
Psihanalistul Erich Fromm, spune despre iubire ca aceasta nu are prea mari sanse, daca persoana in cauza nu isi dezvolta potentialul individual si personalitatea. Adica, in cazul in care capacitatea noastra de a iubi nu este ingrijita, nu avem posibilitatea sa aratam fata de partener respect, responsabilitate, grija, cunoastere. Daca radacinile noastre sunt putrezite, cum putem emana dragoste, cum putem avea o stare de spirit care sa porneasca din adancul inimii si sa se extinda neconditionat, fara a tinti o persoana anume?
In situatia in care nu poti trai fara celalat, este nevoie sa iti pui o intrebare. Dependenta emotionala este specifica unui copil sau adolescent care are nevoie de iubire pentru ca nu are un model despre cum sa ofere iubire, lui si celorlalti. Poti fi acest copil si la maturitate. Exista un gol interior pe care vrei sa il umple partenerul. Percepi propria ta valoare prin iubirea celuilalt, acesta este motivul pentru care ai senzatia ca „nu poti sa traiesti fara el/ea”.
Despre adicitie:
- perseverarea intr-un anumit tip de comportament, in ciuda urmarilor la nivel psihic sau fizic
- preocuparea excesiva si formarea de obsesii
- senzatia de pierdere a controlului
Sexul, iubirea si romantismul pot fi subiecte adictive. Euforia produsa de acestea, este asemanatoare cu cea produsa de alcool, jocuri de noroc, droguri, tutun. Este posibil, la nivel fizic sa devenim dependenti de dragoste. Chimia corpului nostru este modificata de cele trei senzatii furnizate cu ajutorul iubirii: – excitatia, satietate si fantasmare.
In mod natural creierul nostru ne furnizeaza sute de substante chimice pentru a ne oferi starea de placere si un mod de viata mai intens. Printre aceste substante, se inscriu si PEA – palmitil etanolamina, dopamina, oxitocina, estrogenul, testosteronul si norepinefrina si lista poate continua. E, legatura cu dragostea este aceea ca ea ne ajuta sa producem astfel de substante, care din pacate pot fi adictive. Dragostea poate fi un drog puternic si greu de combatut.
Cum incepe?
Originile felului nostru de a iubi se afla in viata timpurie, atunci cand invatam pentru prima oara ce inseamna o relatie. Acest lucru il traim prin legaturile pe care le au persoanele importante din viata noastra cu noi, cum ar fi parintii sau ingrijitorii primari. De multe ori in aceasta perioada relatia sanatoasa de dependenta dintre copil si parinte se transforma in una nesanatoasa. Astfel experimentam abuzuri psihice, verbale, fizice, etc, iar modelul de dragoste pe care il vom duce in vietile noastre va fi unul inuil de dureros.
Contribuie si cultura, mediul in care ne dezvoltam, iar influentele la nivel inconstient sunt colosale. Din nefericire, am invatat adesea sa cautam iubirea in afara noastra. Suntem cantariti in functie de sex, statut social, finante, aspect fizic, bunuri. Ati auzit credinte de genul:
- daca iubesti, faci totul pentru el/ea
- dragostea trece peste orice
- merita sa te sacrifici pentru dragoste
- iubirea este echivalenta cu suferinta
- sexul nu are legatura cu intimitatea emotionala si spirituala
- fara el/ea nu poti sa traiesti
Astfel de mesaje ne sunt livrate din marile opere ale lumii, atat literare, muzicale, cinematografice, in care dragostea romantica ajunge chiar la sacrificiul cu moartea. Pe masura ce povestea devine mai tragica, mai de impact, pe atat consideram ca nivelul de iubire este mai mare.
Identificarea: este posibil sa experimentezi acest gen de adictie, daca ai ganduri sau comportamente de genul:
- Sunt un om care nu merita iubit asa cum este.
- Nevoile mele trebuie sa fie satisfacute de altii.
- Sexul este cel mai important.
- Nu pot sa traiesc singur.
- Mi-e fica sa fiu sau sa nu fiu iubit.
- Fara partener nu pot trai.
- Sunt osedat de el/ea.
- Fac o drama din orice.
- Starea mea de bine depinde de starea altora.
- Am nevoie de el/ea pentru a ma simti intreg.
- Nu se poarta cu mine frumos, insa nu il pot parasi.
Deseori vrei sa primesti iubire, dar nu iti pui problema sa oferi, in final ajungi sa fi dezamagit de partener. Dai vina pe el pentru ca nu te iubeste asa cum visai tu, insa aceasta este responsabilitatea ta, nu a altcuiva. Când cuplurile se destramă, adesea motivul este faptul ca nu isi asuma propriile vieti si tind sa dea vina pe celalat pentru nefericirea lor.
Din perspectiva de psihoterapeut si din experienta mea cu astfel de adictii, imi dau seama ca relatiile de la maturitate, isi au radacinile in cele din copilarie. In cazul in care vreti sa faceti o schimbare, va recomand sa fiti insotiti pe parcursul vostru de dezvoltare personala de terapeuti sau persoane acreditate in lucrul cu astfel de probleme. Acestea sunt in masura sa va ajute sa descoperiti modelele voastre iubire si sa furnizeze un model de realtie sanatos. Uneori mama si tata nu au fost chiar cei mai buni profesori, cum nici prietenul sau colegul de la job nu pot fi.
Sigur, cautarile spirituale, cartile, documentarele, impartasirile, pot aduce un aport important, insa acestea nu ne furnizeaza neaparat o experienta noua la nivel emotional, riscul fiind ca totul sa se petreaca la nivel cognitiv.
Carti: Dragoste sau dependenta – Brenda Schaeffer
Femei care iubesc prea mult – Robin Norwood
Iubirea ca o teapa – Alan Cohen
Daca dragostea ar putea gandi – AQlon Gratch
In curand despre opusul iubirii adictive.